Mândră mi-s că-s bănățană, să cânt inima mă-ndeamnă
Ca să știe întregu-n nat că mi-s născută-n Banat.
Bănățană-s de la munte, unde și apa-i mai dulce,
Unde și codru doinește și lumea bine trăiește.
Aici la noi în Banat, omu-i cu suflet curat,
Pentru drag el pătimește și din inimă iubește.
Că bănățanu nu-i nimeni, cât ai căuta pe lume,
Îi cu giala și falos și știe cânta frumos.
Iubesc bănățenii mei, nime-n lume nu-i ca ei.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă mândria de a fi bănățean, evidențiind frumusețea locurilor, puritatea sufletului oamenilor și pasiunea lor pentru dragoste. Este un omagiu adus Banatului și locuitorilor săi.