Mama, bucuria mea, mama mea,
Bunul lumii ți l-aș da, maică mea,
Pentru cât te-ai chinuit, mama mea,
Până mare m-ai crescut, maică mea.
Mama ca mine n-are nimeni,
Ești cea mai bună din lume,
Nu știu cum să-ți mulțumesc
Și să-ți spun cât te iubesc, mama mea.
Dacă te-am mai necăjit, mama mea,
Iartă-mă, că n-am vrut, maică mea,
Mie-s cină-ți greșesc, mama mea,
Dar și așa tot te iubesc, maică mea.
Mama ca mine n-are nimeni,
Ești cea mai bună din lume,
Nu știu cum să-ți mulțumesc
Și să-ți spun cât te iubesc, mama mea.
Știu că-mi sunt sufletul tău, mama mea,
Ma iubești și când fac rău, maică mea,
Că de-mi sunt bună ori îmi sunt rea,
Rămân, maică, fata ta.
Mama ca mine n-are nimeni,
Ești cea mai bună din lume,
Nu știu cum să-ți mulțumesc
Și să-ți spun cât te iubesc, mama mea.
Anii tot mai greu te-apasă, mama mea,
Dar tu rămâi tot frumoasă, maică mea,
Mireasă-i bătrână, mama mea,
Dar eu lângă tine-oi fi, maică mea.
Mama ca mine n-are nimeni,
Ești cea mai bună din lume,
Nu știu cum să-ți mulțumesc
Și să-ți spun cât te iubesc, mama mea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă și recunoștința față de mamă. Vorbitorul își exprimă aprecierea pentru sacrificiile mamei și promite să-i fie alături mereu, indiferent de greutățile vieții.