Floare mândră de bujor, te-oi iubi până ce mor, bădișoru meu
Floare mândră de bujor, te-oi iubi până ce mor, bădișoru meu.
Nu mă mânia iubind pe alta, bade, bădișoru meu
Nu mă mânia că te-oi blestema, bade, bădișoru meu.
Floare de bujor, pălit în tine, bade, am crezut, bădișoru meu
Floare de bujor, pălit în tine, bade, am crezut, bădișoru meu.
Nu mă mânia iubind pe alta, bade, bădișoru meu
Nu mă mânia că te-oi blestema, bade, bădișoru meu.
Te-oi iubi cu patimă și cu dor în inimă, bădișoru meu
Te-oi iubi cu patimă și cu dor în inimă, bădișoru meu.
Nu mă mânia iubind pe alta, bade, bădișoru meu
Nu mă mânia că te-oi blestema, bade, bădișoru meu
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o iubire profundă, dar și teama de trădare. Femeia amenință cu blestemul dacă iubitul o înșală, dezvăluind o pasiune mistuitoare și o vulnerabilitate accentuată.