Cât îi țara-n lung și-n lat, nu-i loc mândru ca-n Banat
Nici român ca bănățanu să-și cânte vița și neamu.
Din Timiș până-n Caraș, bănățanu-i patimaș
La muzică-i priceput și la joc îi-ntrecut.
La noi se trăiește bine, Dumnezeu partea ne-o ține
Aici Raiu-i pe pământ, nu mai vrei să pleci nicicând.
Din Timiș până-n Caraș, bănățanu-i patimaș
La muzică-i priceput și la joc îi-ntrecut.
Bănățenii când s-adună știu să-și facă voie bună
Cu muzică și rachie unu pe altu se-mbie.
Din Timiș până-n Caraș, bănățanu-i patimaș
La muzică-i priceput și la joc îi-ntrecut.
Așa-i din bătrâni lăsat, trai bun să fie-n Banat
Vine rău, o vine bine, Banatu-i Banat rămâne.
Din Timiș până-n Caraș, bănățanu-i patimaș
La muzică-i priceput și la joc îi-ntrecut.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus Banatului, subliniind frumusețea locurilor și spiritul patimaș al bănățenilor. Se evidențiază ospitalitatea, dragostea pentru muzică și tradiții, precum și ideea că Banatul este un loc binecuvântat.