Bădiță, dragostea mea,
Nu știu ce dar îți pot da.
Ți-aș da sufletul din mine,
Ție, ca să-ți fie bine.
Îți dau, bade, inima, au, bade-al meu,
Și cu ea și dragostea.
Și mă rog la Dumnezeu, au, bade-al meu,
Să te țină numai al meu.
Din prea mult ce te iubesc,
Nu știu ce să-ți dăruiesc,
Că tot aurul din lume
Nu prețuiește cât tine.
Îți dau, bade, inima, au, bade-al meu,
Și cu ea și dragostea.
Și mă rog la Dumnezeu, au, bade-al meu,
Să te țină numai al meu.
Să-ți dau soarele din cer,
Mai tare-ar străluci ca el.
Bădiți din lumea toată
Nu-s ca tine niciodată.
Îți dau, bade, inima, au, bade-al meu,
Și cu ea și dragostea.
Și mă rog la Dumnezeu, au, bade-al meu,
Să te țină numai al meu.
Toate florile din lume,
De le-aș strânge pentru tine,
Lângă tine ar păli,
Tot tu mai frumos ai fi.
Îți dau, bade, inima, au, bade-al meu,
Și cu ea și dragostea.
Și mă rog la Dumnezeu, au, bade-al meu,
Să te țină numai al meu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și devotament absolut față de persoana iubită. Vorbitorul oferă tot ce are, inclusiv inima și sufletul, și se roagă pentru binele persoanei iubite, considerând-o mai prețioasă decât orice bogăție sau frumusețe din lume.