N-oi merge mai sus de rai, mai
De nu intru-n el îi bai, mai
De rai n-oi merge mai sus
Eu tot ban pe ban n-am pus la, la, la
Da’ pe lume trai de n-am
La ce rost pun ban pe ban la, la, la.
Tineretea-i strop de rouă
Și se trece una, două
Numai după ce-i trecută
Omu’-n urma lui se uită la, la, la
Și pe-atuncea mintea-i vine
Când n-o mai întoarce nimeni la, la, la.
Ține-mă inima bine
Că amu’ mi-i drag de lume
Ține Doamne ai mei ani
Să nu îi pierd pentru bani la, la, la
Ce mi-i drag să dobândesc
C-amu-i vremea să trăiesc la, la, la.
Banii-s buni că-i vremea lor, mai
Nu-i bine să le duci dor, mai
Nici să uiți de ce trăiești
Și-n trună să te trudești la, la, la
Mai sus de rai nu m-oi duce
Că mi-i dragă gura dulce la, la, la
C-amu-i vreme să trăiesc
Ce mi-i drag să dobândesc la, la, la
Că pe lume trai de n-am
La ce rost pun ban pe ban la, la, la
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a tinereții, subliniind importanța trăirii prezentului și a prețuirii lucrurilor dragi, mai presus de acumularea de bogății materiale. Vorbitorul își dorește să trăiască și să iubească, conștient că timpul este limitat.
