Când tu mă strigai, eu auzeam
Când tu mă priveai, eu te simțeam
Ne înțelegeam din priviri
Ne înțelegeam din priviri.
Acum, eu te strig, tu te faci că n-auzi
Acum te privesc, dar ochii sunt muți
Nu mai vorbim în priviri
Nu mai vorbim în priviri.
Privește-mă-n ochi, ei spun
Ce eu n-am putut să spun
Lacrimi aduc furtuni ce ne prind goi.
M-ai pus pe foc și-acum
Prinși într-un dans nebun
Noi cine suntem, doar scrum
Și ardem sublim
Tango în priviri.
Ochii care nu se văd se uită
La tine cum taci
Când subtil te dezbraci
De tine, în fața mea.
Ochii care nu se văd se uită
La tine cum taci
Când subtil te dezbraci
De tine, în fața mea.
Cu ochii-n pământ privim înapoi
La tot ce-am avut, tot ce ne leagă pe noi
Sunt doar amintiri de când vorbeam din priviri.
Acum dansul e mut, facem pași înapoi
Ne-am șifonat, purtăm defecte și goi
Sunt doar amintiri, de când vorbeam în priviri.
M-ai pus pe foc și-acum
Prinși într-un dans nebun
Noi cine suntem, doar scrum
Și ardem sublim
Tango în priviri.
Ochii care nu se văd se uită
La tine cum taci
Când subtil te dezbraci
De tine, în fața mea.
Ochii care nu se văd se uită
La tine cum taci
Când subtil te dezbraci
De tine, în fața mea
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație în declin, unde comunicarea non-verbală, odată puternică, s-a pierdut. Acum, partenerii sunt prinși într-un dans al tăcerii și al regretelor, amintindu-și de vremurile în care se înțelegeau doar din priviri.