Uneori mă prefac
Alteori chiar te plac
Nu mai știu ce să fac.
Orice spui, nu te-ascult
Orice faci, e prea mult
Vreau să taci și-atât.
E așa de simplu să fii al meu
Mă plictisesc de noi mereu, mereu..
De ce nu pleci când te alung
De ce m-aștepți și nu ajung
Fără mine nu poți să respiri.
De ce iei foc când te privesc
De ce când vreau te-nebunesc
Eu cu tine, nu știu cât mai ține.
Când decad uneori
Mă ridici iar spre nori
Și cu ei mă-nconjori.
Ochii mei te orbesc
Și când nu te privesc
Te ascunzi, te găsesc.
E așa de simplu să fii al meu
Mă plictisesc de noi mereu, mereu..
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică marcată de dependență emoțională și un ciclu continuu de respingere și atracție. Protagonistul exprimă frustrare și plictiseală față de dinamica relației, dar și recunoaște incapacitatea celuilalt de a se desprinde.