Te crezi un mare poet, dar ești un mare badaran,
Ești analfabet, dar ești și golan.
Bei, fumezi, te droghezi, familia îți abandonezi,
Te crezi cine te crezi, dar mai tare te îndepărtezi.
În muzică nu ești bun deloc, doar îți bați joc,
Stai jos la bloc, atârni ca un breloc.
Mai iei câte-o iarbă, nu-ți pasă de școală,
Arăți ca o cioară, gânduri te răscolă.
Ești cu nasu’ pe sus, și bei Ursus,
Cic-o barză te-a adus, dar nu ești mai presus.
Ești ca un putred ciorap, fără pic de cap,
Nu știi ce înseamnă rap, habar n-ai de hip-hop.
Ești varză frate, pune mâna pe carte,
Pixul pe foaie și mergi mai departe!
Fără nici un „poate”, încercarea n-are moarte,
Lasă prostiile de-o parte și fă-ți singur dreptate!
Unicat, simplu, dar mereu complicat,
M-am pus în cap, n-am ascultat ce tre’ să fac.
Adică rap, doar asta mi-am dorit de mic,
Rap-ul e ca o cafea, dar am nevoie de ibric.
Poezia mă ține treaz, ca amfetamina,
Pixul e seringa, iar rândul c*****.
Școala primară, clasa a 8-a mai țin minte,
Că toți fugeau de carte, eu tot scriam cuvinte.
Ai impresia că ai swag pe tine,
Ești un jeg, pleacă de lângă mine!
Te dai mare că ești cel mai tare,
Dar din parcare, singurul care nu face rapcapitulare.
Ceri bani lu’ tactu să mergi la femei,
Dar hei! Nu ai înțeles încă problema temei!
Banii se câștigă, după ei nu se strigă,
Ți-ai găsit domnișorica, minți că e academică!
Pe Facebook ai, nume de cocalar,
Și încă tot te crezi, cel mai „popular”!
Da, poate aberez, dar mă distrez,
Mă învârt exact ca un titirez!
Privesc la foaie, pixul parcă se-nmoaie,
Privesc la rime, cuvânt după cuvânt îmi vine!
Eu continui să scriu, rap-ul e un imperiu,
O artă a străzii, oameni ce cad tentației prăzii!
Ești varză frate, n-ai pic de abilitate,
Cu vorbe adevărate eu te dau pe spate!
Cic-ai, brățară de 5 karate,
Pe nepuse mase, ai furat pe saturate!
Bagi în tine până vezi numai albastru’,
Uiți de familie cine-i sorta’, cine-i fractu’.
Ai zis să mai tragi o dată și să fie ultima,
Ai ajuns la 14 fumuri și halucinezi deja.
Te crezi tare când ai băieții lângă tine,
Față-n față nu scoți 2 vorbe, jalnic, băi cretine.
Trăiești periculos, dar ești un puturos,
Te crezi spectaculos, dar nu ești de folos!
Nu uita, Dumnezeu ne-a dat o viață tuturor,
Să ne bucurăm de ea, nu să dăm frâu legalelor,
Hai să fim serioși acum, ești un jeg fără viitor,
Ce ți-ai vinde și familia pentru a stinge setea banilor!
Ești varză frate, pune mâna pe carte,
Pixul pe foaie și mergi mai departe!
Fără nici un „poate”, încercarea n-are moarte,
Lasă prostiile de-o parte și fă-ți singur dreptate!
Trăim într-o lume nebună, plină de ură,
Proștii s-adună, au seringă comună!
Sunt ca o turmă, împreună consumă,
Când unu-i nervos, toți se răzbună!
Ești varză frate, n-ai pic de abilitate,
Cu vorbe adevărate eu te dau pe spate!
Cic-ai, brățară de 5 karate,
Pe nepuse mase, ai furat pe saturate!
Sensul versurilor
Piesa critică un individ imatur și dependent, care trăiește într-o iluzie a propriei grandori. Versurile denunță lipsa de ambiție, dependența de substanțe și valorile superficiale.