Dragoș:
O adiere de vânt a adus răcoare… și cu ea pe tine în sufletul meu.
A început ca un joc, a continuat, nu credeam nici unul dintre noi
Că o să fie iubire, prietenie, și multă afecțiune
Și amândoi speram ca distanța să nu mai fie între noi
Să nu ne mai despartă nimeni și nimic…
Andra: Refren x2
Îmi pare rău c-ai fost al meu
De mult te-am scos din gândul meu
Ma doare că nu m-ai crezut
E prea târziu, tu m-ai pierdut..
Îmi pare rău c-am fost a ta,
Inima ta nu mă merita,
Plângeam după iubirea ta;
Dar tu erai cu-altcineva…
Am ajuns prea mult să te iubesc,
Simt că fără tine-nebunesc,
Nu vreau să mai greșesc,
Știu că am greșit,
M-am golit
Dar m-ai mințit
Aș vrea din nou să fii al meu,
Îmi pare rău…
Andra: Refren x2
Dragoș:
Am descoperit cel mai nou presentiment,
Se joacă cu amândoi,
Cum ne-a vrăjit pe amândoi,
Și totuși nici unul nu vrea să renunțe;
Dar tu ai fost cea care a renunțat.
Andra: Refren x2
Dragoș:
O adiere de vânt a adus răcoare… și cu ea pe tine în sufletul meu.
A început ca un joc, a continuat, nu credeam nici unul dintre noi
Că o să fie iubire, prietenie, și multă afecțiune
Și amândoi speram ca distanța să nu mai fie între noi
Să nu ne mai despartă nimeni și nimic…
Andra: Refren x2
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și durerea resimțite în urma unei despărțiri. Ambii protagoniști își exprimă sentimentele contradictorii, oscilând între dorința de a reînnoda relația și acceptarea faptului că este prea târziu.