Uneori stau și mă gândesc, Doamne,
Nu știu cum să-Ți mulțumesc.
Cum să-Ți mulțumesc pentru tot ce-ai făcut,
Mi-ai dat curaj să devin cine acum sunt.
Că m-a întărit, fată, mergi înainte,
O să ai parte și de fapte, nu doar de cuvinte.
Orice-ar fi, voi fi aici mereu,
Știi bine, te poți baza, ai sprijinul meu.
Mi-ai dat, Doamne,
Tot ce-i mai frumos nu se putea,
Mi-ai dat speranța s-o trăiesc
Și-o trăiesc prin ea.
Mi-a fost alături-n zile bune și nu-s grele,
Când plângeam din despărțiri sau din belele.
De mici copii ea mă apăra,
Acum că-i mare-i ca și mama mea.
Ma alintă, mă răsfață cât se poate
Și-mi dă și cum să mă trezesc la realitate.
Cazi, te ridici,
Tot ce-ți zici e răbdare,
Plângi, te distrugi, vrei să fugi
Și te doare.
Dai tot ce ai și ce n-ai,
Totuși pare că nu te descurci
Să le pui lumea la picioare.
Acum văd a venit și rândul meu
Să am grijă de ea așa cum a făcut ea mereu
Și nu pot, Doamne, mâinile-mi sunt legate,
Nu pot să fac s-o trezesc la realitate.
Să pot să spun că viața nu e nedreaptă,
Să uite tot ce-a fost, că-i fată deșteaptă.
Merită tot ce e mai bun,
Trecutul e trecut, viitorul contează acum.
Dacă aș putea i-aș da parte din mine,
Vreau s-o văd zâmbindu-mi de fericire,
Să pot să spun hai că putem s-o luăm de la capăt,
Să lovesc amintiri așa doar în treacat.
Astăzi cazi, te ridici, mâine-ți trece,
Să-i amintesc că unde-s doi puterea crește,
Că împreună trecem peste tot,
Că o prietenie trece și prin foc.
Cazi, te ridici,
Tot ce-ți zici e răbdare,
Plângi, te distrugi, vrei să fugi și te doare
Dai tot ce ai și ce n-ai,
Totuși pare
Că nu te descurci să le pui lumea la picioare.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus unei prietenii adevărate, evidențiind sprijinul reciproc și puterea de a depăși momentele dificile împreună. Cântăreața își exprimă recunoștința pentru prietena sa și dorința de a-i oferi același sprijin necondiționat.