Andore – Povestea Mea și a Ei (Petale de Crini)

Fată, știu că ai suferit în viața ta,
Toți băieții te-amăgeau, nu-ți voiau inima,
Vroiau să te aibă doar în pat,
Tu ai închis ochii și jucată te-ai lăsat,
Pentru că ai suflet curat, de neimaginat,
Prietena ta cea mai bună te-a trădat
Și te-a-nfundat în minciună,
Credeai că lumea-i mai bună,
Suflet naiv.
Ai trecut doar prin suferință,
Părinții nu te înțeleg și te simți singura ființă,
Te simți goală pe dinăuntru,
Nu știi ce să faci,
Prietenii ce-i aveai acum sunt plecați,
Ți-au întors spatele,
Îți regreți păcatele,
Căci primul băiat căruia i te-ai dăruit
Nu te-a iubit, doar te-a folosit,
Știu că sună dur, dar nu poți să schimbi nimic.

Rătăcești pe străzi acum și cauți răspunsuri,
Te oprești la colț de drum și-ți aduni lacrima-n pumn,
Nimeni nu te înțelege, te simți înlăturată,
Suflet pereche nu mai ești,
Nici mama și nici tata,
Vrei să-i uiți că nu te-nțeleg,
Ești un suflet clandestin,
De tine vreau să mă leg,
Doar eu te pot iubi,
Căci în buzele tale văd sclipirea lunii,
În buzele tale văd raze de soare,
Iar mâinile tale mă ating unde mă doare,
De-a vieții cărare te întâmpin cu o floare,
Ia-mă de mână și hai să pășim în continuare,
Doar noi doi de suferință goi în zare,
În sfârșit ne-am regăsit,
Eu pe-un ton răgușit
Îți spun că ești tot ce mi-am dorit
Și nu pot să mă opresc din iubit,
Tu în sfârșit ai simțit inima plină,
Totul a fost frumos,
Dar ai murit într-un accident de mașină
Și la mormântul tău presar lacrimi și petale de crin,
Eram necredincios dar tu ai reușit să mă-nchini.

Asta-i pentru tine, Alexandra,
Sper că de acolo de sus mă auzi,
Te iubesc mult de tot,
Păcat că m-ai părăsit așa devreme,
Când în sfârșit ne-am regăsit,
Două suflete pereche rătăcite în lume,
Te iubesc,
Îngerașul meu, care mă veghează de sus din ceruri, te iubesc,
Păcat că te-ai dus,
Vroiam să fii mama copiilor mei,
Vroiam să fii mama copiilor mei,
Vroiam să fii mama copiilor mei..
ALEXANDRA..