Încă mai văd colorați fluturi
În locul în care prima oară ți-am furat săruturi
Unde sentimentele fericirii jucau un dans
Iar emoțiile ne cuprindeau la iubirii vals
A fost o flacără pornită de la o atingere
Iar vântul ne adia inima
Și două bucăți s-au unit
Spre cerul infinit
Au fost două mâini ce împreunare cerșeau
Doi copii ce se iubeau
Cu penițe mâzgăleau
Colura colorată a lumii
Mi-ai dat ce-aveai mai sfânt
Eu la schimb ți-am șoptit misterul lumii
Noaptea ce martoră ne era
Ne-a dat un călător ce doar să viseze se-ncumeta.
Dincolo cântecul naturii
Ne-o da în suflet și fluturii
Totul era complet, totul era perfect
Două siluete în balet. Fără temeri
Făceai sufletul să tremure
De iubire să-mi semeni
Unde mai eram străini
Eu și tu… doi gemeni.
Ai prins aripi și mi-ai spus
Că mă poți lua cu tine sus
Dar eu nu știu să zbor
Locuri unde aveam aripi încă mă mai dor
Și au rămas doar cicatrici în locul lor
Doar cicatrici, te-ntrebi ce cauți aici
Locul tău e-n văzduh
Tu nu, insistai că-i la mine-n duh
Dar eu nu pot să țin prizonier
Un fluture ce locuiește pe cer
Doar o lacrimă să mai vars și te las să pleci
Mi-ai încălzit sufletul, acum am doar picături reci
Și voi ști când plouă că tu plângi de dorul meu
Eu voi dansa în ploaie și-mi voi aminti mereu
Singur rămas redevenind ființă împietrită
Statuia părăsită de locul în care tu viață mi-ai dat
Când m-ai sărutat
Și acum când sunt în declin
Îți hrănesc zborul lin
Și mă mențin plin
Să zâmbesc sau să plâng, nu știu nici eu
Te las să zbori în voie, fluturașul meu
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire pierdută, comparată cu un fluture care trebuie lăsat să zboare. Naratorul își amintește cu nostalgie de momentele frumoase, dar acceptă despărțirea, rămânând cu amintiri și cicatrici.
