Octe:
Deși mergând prin viață, am înfruntat ploaie și vânt,
se pare că n-o să pot să mă cunosc prea curând.
M-am pierdut de-atâtea ori și mereu m-am regăsit,
în brațele tale, pentru asta simt că nu merit
să mai crezi încă ce zic, am doar cuvinte care dor,
ce ating inima ta, se topesc încet și mor.
Printre lacrimi care vor să te-nece în trecut,
cu sufletul rece văd, gândindu-mă la ce-am pierdut.
Cum praful conturează chipul tău, fără noroc,
înghit în sec, încerc să îl ating și spulber tot.
Cât mi-aș dori să pot să înec soarele-n mare,
c-au rămas doar mii de cioburi din toate visele tale.
Și timpul se termină, prea rapid alunecă,
niciuna n-o să fie ce-ai fost tu pentru mine, că
toate sunt acum doar poze într-un album, nu
știi că singura din inima mea rămâi TU.
Andore:
Și să se ducă toate pe pustiu, căci e prea târziu,
s-a stins astrul sidefiu, unde-i Andu pe care-l știu?
Că poate chiar nu te merit și nu-i de ajuns că te-am iubit,
că n-am luptat și prețuit, de ispite fiind orbit.
Și încă doare că-n sfârșit am realizat
că fără tine nu-s în stare să mă adun, nu-s în stare ca să pun
două cuvinte la un loc și să le spun
că sunt nebun că te-am rănit, deci clar NU te merit!
Eu am fost cel care-a fugit, motivul ce te-a răcit
și-mi port ură pentru asta, p-asta pune-o pe repeat
că-mi deschid sufletu’, prind curaj, pentru mine tu
ai fost ce-aveam mai bun, eu prea prost, dar asta nu
înseamnă că n-am avut timp să deschid ochii larg,
să mă pun în locul tău și în focul tău să ard,
să mă zbat, să răzbat și să mă-nec în lacrimi când
știu că totul e pierdut și nu mai sunt la tine-n gând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului pentru pierderea unei iubiri importante. El recunoaște că nu a apreciat relația la timp și acum se confruntă cu consecințele faptelor sale, simțindu-se incapabil să se adune fără persoana iubită.