Te mai caut prin imperii de iubiri,
Te mai caut în stații de sosiri,
Și încă mai sper să te văd, să te cuprind,
Dacă nu în brațe, măcar în gând.
De când ai plecat, m-a părăsit fericirea…
Și plouă și tună și fulgeră cu al meu glas,
Iar din urmă:
Tristețea îmi umple golul cu al tău dans,
Dansul de iubire ce des mă cuprindea,
Când încă mă iubeai și-mi spuneai „da”.
Când diminețile îmi zâmbeai cu gust,
Când în serile triste a ta iubire mi-ai adus…
Și simt și acum cum buzele tale mă ating,
Și mii de fiori mă cuprind,
Cu senzații de milioane.
Tu știi ce simt, când de tine mie foame…
Hai, lasă totul și vino în paradisul nostru,
Unde-mi spuneai urâtu’ și frumușu’,
Unde cu triumf mă dădeai gata.
Hai, vino aici, repetă-mi cu șoaptă,
Pe cât de frumoasă ne e soarta!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și nostalgia pentru o iubire pierdută. Naratorul rememorează momentele fericite petrecute alături de persoana iubită și își exprimă regretul pentru absența ei, căutând-o în amintiri și sperând la o reîntoarcere.