La.
Îți mai amintești, iubirea mea,
când ne-am întâlnit cu dragostea?
Păsări albe-n zbor se legănau,
zmei de carton se ridicau.
Încercam să văd ce nu vedeam,
Încercam să știu ce nu știam.
Nu mi-ai spus nimic și-n cerdac
Floarea florilor tu nu mi-ai dat.
Într-o zi mi-ai dăruit
O PORTOCALĂ
Eram doi copii și aveam
O PORTOCALĂ.
Lumea toată ne părea
O PORTOCALĂ
Soarele era și el
O PORTOCALĂ.
Da da da
da da da
Chiar așa.
Anii au trecut, iubirea mea,
au trecut la braț cu dragostea.
Drumurile lor le-am străbătut,
zmeii de carton au dispărut.
Dar te rog să crezi, nu pot uita
Cel mai drag surâs din viața mea,
Steaua stelelor nu-mi vei fura,
Floarea florilor tu nu mi-ai da.
Într-o zi mi-ai dăruit
O PORTOCALĂ
Eram doi copii și aveam
O PORTOCALĂ
Lumea toată ne părea
O PORTOCALĂ
Soarele era și el
O PORTOCALĂ.
Da da da
da da da
Chiar așa.
La la la la
La la la la
La la la la
La la la la.
Lalaita la Nova pe 22 martie 2007
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice ale unei iubiri din copilărie, simbolizată printr-o portocală. Portocala devine un simbol al inocenței și al unei lumi văzute prin ochii unui copil.