Blestemată-mă bade, măi dorule dor
Să nu mă pot mărita, mai dorule dor
Ei lume dorule să nu mă pot mărita până el nu mă lua, mai dorule dor
Bade da-i-e Dumnezeu, mai dorule dor
Să te-nsori când oi vrea eu, mai dorule dor
Ei lume dorule numa-atuncea să te-nsori când ți-or crește-n clop flori, mai dorule dor
Bădiță te-ai lăudat, mai dorule dor
La toți feciorii din sat, mai dorule dor
Ei lume dorule că-ai dormit noaptea la mine și mi-e și greu fără tine, mai dorule dor
Nu te teme nu mi-e și, mai dorule dor
Că mai am drăguți vreo tri, mai dorule dor
Ei lume dorule toți ar vrea să doarmă-n pat așa cum te-ai lăudat, mai dorule dor
Nu-mi mintea așa ușoară, mai dorule dor
Să primesc drăguț să doarmă, mai dorule dor
Ei lume dorule nu-mi capu-ușurel să-mi fac din casă hotel, mai dorule dor
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o atitudine ironică față de un fost iubit care s-a lăudat cu o relație care nu mai există. Fata îl blestemă să nu se poată căsători până când ea nu-i va da voie, dar în același timp, îl asigură că nu-i duce lipsa, având alți admiratori.