Anatol Dumitras – O Inimă Nu Mă Lasă

Frunză verde și-o lalea
Rău mă arde inima
Mă frige inimioara mea, mai
Mă frige inimioara mea
Că mi-am pierdut tinerețea
Și n-am știut ce-i dragostea, of, of
Oare cu ce-am mai greșit
Doamne că m-ai pedepsit
Of, Doamne că m-ai pedepsit, mai.
Când eram tânăr băiat
Am iubit și eu odată
O fată de la noi din sat, mai
O fată mândră ca floarea
Ușoară ca o rândunea
Ușoară ca o rândunea, of, of
Eu am iubit-o prea cinstit
Dar ea într-o zi m-a părăsit
Și de atunci n-a mai venit, mai.
O inimă nu mă lasă
Să plece, of, tinerețea
Vreau să mai trăiesc
Vreau inima să mă iubesc
O inimioară să mă ierți că n-am
Știut să te păstrez
Tu mă arzi cu foc dacă n-am avut
Noroc.
Fata când m-a părăsit
S-a dus cu altul la iubit
S-a dus cu altul la iubit, mai
Pe mine știu că m-a uitat
Că după el s-a măritat
Apoi plecau într-alt sat, of, of
De-atunci degeaba mai aștept
De mi-am distrus inima în piept
Că așa sunt toate fetele, mai