Am văzut mergând pe stradă
Doi copii ce se iubeau
Inocență în privire
Doar mâinile se atingeau.
Am văzut a mea poveste
Lacrimile îmi curgeau
C-a trecut și nu mai este
Și ce-ndrăgostiți eram.
Dar cine nu știe că e greu să mai iubești
Să simți inima cum bate, ca-n vechile povești
S-aștepți iar la mare un răsărit în doi
Desculți mergând pe plajă, doar soarele și noi.
Mai are culoare iubirea
Răspuns la-ntrebare mai are cineva
Mai are culoare iubirea
Mai are, mai are, hai, spune-mi că da.
Pun pe hârtie vorbe goale
C-așa îmi par de la un timp
Fără iubire, fără soare
Nu zici culori, nici anotimp.
Până și zmeul din poveste
A plecat și nu mai e
Ispirescu se întreabă
Unde a plecat, de ce.
Dar cine nu știe că-i greu să mai iubești
Să simți inima cum bate, ca-n vechile povești
S-aștepți iar la mare un răsărit în doi
Desculți mergând pe plajă, doar soarele și noi.
Mai are culoare iubirea
Răspuns la-ntrebare mai are cineva
Mai are culoare iubirea
Mai are, mai are, hai, spune-mi că da.
Mai are culoare iubirea
Răspuns la-ntrebare mai are cineva
Mai are culoare iubirea
Mai are, mai are, hai, spune-mi că da.
Mai are culoare iubirea
Răspuns la-ntrebare mai are cineva
Mai are culoare iubirea
Mai are, mai are, hai, spune-mi că da
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra pierderii inocenței și a iubirii pure, comparând-o cu amintiri frumoase din trecut. Naratorul se întreabă dacă iubirea mai are aceeași intensitate și culoare ca odinioară, simțind o melancolie profundă.