Mi-e dor de care aveți nevoie, am trăit în disperare, și nu mai mult de la spate.
Am supraviețuit pur de anxietate, cu nod în gât și nu se opresc de gândire.
Lent inima se pierde credința, pierde vocea lui.
Salvează-mă de la uitare, salvați-mă de singurătate
Salvați-mă de plictiseală, am făcut-vă va
Salvează-mă de la uitare, salvați-mă de la întuneric
Salvează-mă de la plictiseală, eu nu mai las să cadă.
Am intenția de a continua ambele, dar dragostea este cuvântul care, uneori, nu pot uita.
Am supraviețuit pur de anxietate, cu nod în gât și nu se opresc de gândire.
Lent inima se pierde credința, pierde vocea lui.
Salvează-mă de la uitare, salvați-mă de singurătate
Salvați-mă de plictiseală, am făcut-vă va
Salvează-mă de la uitare, salvați-mă de la întuneric
Salvează-mă de la plictiseală, eu nu mai las să cadă
Salvează-mă de la uitare, salvați-mă de singurătate
Salvați-mă de plictiseală, am făcut-vă va
Salvează-mă de la uitare, salvați-mă de la întuneric
Salvează-mă de la plictiseală, eu nu mai las să cadă
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de anxietate, singurătate și disperare. Căutarea unei forme de salvare de uitare, singurătate și plictiseală este tema centrală, sugerând o luptă interioară și o dorință de a depăși aceste stări.