Inima mă doare, AnaBela,
din ce în ce mai tare.
De când tu ai plecat,
imic nu am mai putut să fac.
Nu mai pot, nu mai pot să
suport gândul că ai plecat.
Nu mai pot, nu mai pot să suport,
nu mai vreau, nu mai pot să suport, să suport.
Nimic nu am mai putut să fac.
Nu mai pot, nu mai pot să
suport gândul că ai plecat.
Nu mai pot, nu mai pot să suport,
nu mai vreau, nu mai pot să suport, să suport.
Inima mă doare, AnaBela,
din ce în ce mai tare.
De când tu ai plecat,
imic nu am mai putut să fac.
Nu mai pot, nu mai pot să
suport gândul că ai plecat.
Nu mai pot, nu mai pot să suport,
nu mai vreau, nu mai pot să suport, să suport.
AnaBela, AnaBela…
Inima mă doare, AnaBela,
din ce în ce mai tare.
De când tu ai plecat,
imic nu am mai putut să fac.
Nu mai pot, nu mai pot să
suport gândul că ai plecat.
Nu mai pot, nu mai pot să suport,
nu mai vreau, nu mai pot să suport, să suport.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă resimțită după o despărțire, accentuând incapacitatea de a depăși gândul pierderii persoanei iubite, AnaBela. Repetiția versurilor subliniază intensitatea suferinței și sentimentul de neputință.