Tu nu vrei, tu nu vrei,
Bade, să mă iei,
Tu nu vrei, tu nu vrei
Ce-ai iubit să iei!
Ba eu, mândro, ba eu vreau,
Mândrulița mea,
Ce-am iubit, mândro, să iau,
Mândrulița mea!
Câte fete-s bănățene,
Mândrulița mea,
Toate-s negre la sprâncene,
Mândrulița mea!
Numai una-i mai băluță,
Bădișorul meu,
Mai băluță și ‘năltuță,
Bădișorul meu!
Câți feciori în joc s-or strâns,
Bădișorul meu,
După mine toți or plâns,
Bădișorul meu,
Pentru badea care-mi place,
Bădișorul meu,
O lună pe drum aș face,
Bădișorul meu,
O lună și-o săptămână,
Bădișorul meu,
Ca să-i fac inimă bună,
Bădișorul meu!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un dialog jucăuș despre dorința reciprocă. Fata își exprimă îndoiala, în timp ce băiatul o asigură de dragostea lui.