Toată vara
Dorul în taină m-o căutat
Cât îi satul
Și de mine n-o mai dat!
Ce-o fi crezut dorul
Că mă află singurea,
Să mă chinuiască
Să tânjesc după badea?!
Toată vara
Cu bădița am lucrat,
Lunca toată
De cântări o răsunat
Și-n amiaza mare
Când îi vremea de prânzit
Dorul la fântână
Tot cu badea m-o găsit.
Toată vara
Cât or fost hore în sat
În tot jocul
Lângă badea am jucat
Și în hora mare
Ca pe-o floare m-o purtat
Că-i fălos de mine
Că mi-s a mai mândră-n sat.
Iată vara
Aproape s-o gata,
Lunci și dealuri
De-acum n-om mai colinda,
Și de vine toamna
Nu știu dacă-mi pare rău
Că mă află dorul
La un loc cu badea-al meu.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o vară petrecută cu dragoste, muncă și joc în sat. Naratoarea își amintește cu bucurie de momentele petrecute alături de persoana iubită, ignorând căutările dorului, personificat ca o entitate separată.