Mamă, când plec de la tine
Rupe-o floare din grădină,
Rupe-o viorea
Dorul să ți-l ia,
Rupe-un busuioc
Să-mi poarte noroc.
Nu m-ai dat în satul tău
Să poți vedea când mi-i rău,
Nu m-ai dat în sat
După cin’ mi-i drag,
Badea de demult
Care l-am iubit.
Mamă, de ți-i dor de mine
Pune țoale noi pe tine
Și să ieși la poartă
De ți-i dor de fată,
Și să nu suspini
Când în sat mai vin.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei fiice care pleacă de acasă și lasă în urmă pe mama sa. O roagă să nu sufere și îi oferă mici ritualuri pentru a alina dorul și a-și aminti de ea cu bucurie.