Măi bădiță, fir de floare,
Inimioara rău mă doare
C-ai plecat și m-ai uitat,
Jale-n suflet mi-ai lăsat.
M-ai lăsat oftând în poartă
Și te-ai dus la altă fată,
Oare eu te-am necăjit
De pe min’ m-ai părăsit?.
Bade, bădișorule,
Ochi negri ca murele,
Vino iar în poieniță
Să-ți dau flori și-a mea guriță,
Busuioc și lăcrămioară
Cum ți-am dat și-n prima seară.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei femei părăsite de iubitul ei. Ea își amintește cu tristețe de momentele frumoase petrecute împreună și se întreabă de ce a fost abandonată.