Floare mândră tulipan,
Măi bădiță bănățean,
Treci în sus p-îngă fântână
Să te văd c-afară-i lună,
Treci în sus lângă izvor
Să mă vezi cum pier de dor.
Bade ‘nalt cu ochi ca mura,
Vino de-mi sărută gura,
Că de când tu ai plecat
Buzele mi s-or uscat,
S-or uscat ca frunza-n fag
Că mi-ai fost, bădiță, drag.
Bădiță, dacă îți plac
Nu-mi ține dorul legat
Că seara în șezători
Mă joacă și alți feciori
Că-s fată de măritat,
Nu-i vreme de așteptat.
Sensul versurilor
O fată tânără își exprimă dorul față de bădița plecat, amintindu-și de momentele petrecute împreună și implorându-l să se întoarcă. Ea subliniază că timpul trece și că este curtată de alți feciori, sugerând că el trebuie să acționeze dacă vrea să o câștige.