Mă dusei să strâng la fân
Cu dorul bădiței-n sân,
Mă dusei la secerat,
Dorul, bade, m-o aflat,
Orișiunde m-oi afla
Dorul stă în calea mea,
Dragoste, ardă-te focul,
La mine ți-ai aflat locul,
Dar mai du-te și la altul
Că-i destul de mare satul.
Cărăruie de pe deal,
– Ce vii, bade, așa de rar?
– Aș veni, mândră, aș veni
Numai maica de n-ar fi,
Când vede că vin la voi
Mă tot strigă înapoi.
– De-ai ști, bade, cum nu știi
Cât e de greu a dori
Ți-ai face din noapte zi
Și-ai veni de unde-ai fi.
Trandafir mândru rotat,
Amândoi ni-s din Banat,
Badea-i harnic muncitor
Și e primul pe tractor,
Când vine mândru la joc
Mă cuprinde mai cu foc.
Frunză verde, măr rotat,
Așa-i viața în Banat:
Muncă, dragoste cu foc,
Bucurie, cânt și joc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și dragostea unei fete de la țară pentru bădița ei, dar și greutățile și bucuriile vieții rurale. Versurile descriu atât sentimente profunde, cât și scene idilice din Banat.