Fată mare din Banat,
Nu grăbi la măritat,
Măi Mărie,
Nu grăbi la măritat
Ca floare la scuturat.
Că floarea mai înfloare-o dată,
Dar tu nu te mai faci fată,
Măi Mărie,
Și mila de la părinți
Niciodată n-o mai prinzi.
Că mila străinilor
Îi ca umbra spinilor,
Măi Mărie,
Și milă de la bărbat
N-ai, mândro, de așteptat,
El se duce și-și petrece,
Viața ta ca floarea trece.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța de a nu se grăbi cu măritișul și despre valoarea milei părintești, comparând viața unei femei cu o floare care trece. Subliniază că mila străinilor și a bărbatului nu se compară cu dragostea părinților.