Fată bănățeană-s
Și mi-i drag al meu Banat
Cum mi-i drag și jocul
De la noi din sat
Când se strâng în horă
Mândre fete și feciori
Îmbrăcați cu haine
Noi de sărbători,
Fetele-s cu poale
Albe, mândre, ca de crin,
La brâu poartă mândru
Fir de rozmarin.
Floricică verde,
Mândră floare busuioc,
Fată bănățeană-s
Și mi-i drag să joc
Cu al meu bădiță
‘Nalt și mândru sprâncenat
Cum nu-i altul mai frumos
La noi în sat,
Dar și badea zice
Că niciunde n-o aflat
Fată mai frumoasă
Ca la el în sat.
Floricică verde,
Floricea de busuioc,
Te aștept, bădiță,
Ca să vii la joc,
Să pornești tu, bade,
Brâul nostru bănățean,
Să-l începi cu mine,
Bade almăjan,
Să mă strângi de mână
Cum se joacă pe la noi
Și de vrei, bădiță,
Să jucăm și-un doi,
Să jucăm, bădiță,
Cum făceam noi altădat’
Când porneam noi jocul
Pe la noi prin sat.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea unei fete pentru Banat și pentru dansul tradițional. Ea își așteaptă cu nerăbdare bădița pentru a juca împreună.