Dragu’ mi-i mie la joc
Să mă-nvârt așa cu foc
Cu bădița la un loc,
Drag mi-i jocul românesc,
Să mă-nvârt, să chiuiesc
Cu badea care-l iubesc.
Strigătură:
Dragu’ mi-i mie la joc
Cu bădița la un loc,
Să mă prindă de mijloc,
Doiul să-l jucăm cu foc.
Jocul cine-l știe juca
L-ar sorbi cu lingura
Și tot nu s-ar sătura,
Eu de când m-am măritat
De joc nu m-am săturat,
Și-aș juca o săptămână
Cu badea de mână.
Strigătură:
Joacă-mă, bădiță, bine
Și mă strânge lângă tine,
Și mă strânge mai cu foc
Să nu te zăuit deloc.
Ce folos de voi, feciori,
Că umblați prin șezători
De cu seară până-n zori,
Iar de-ntreb pe cineva
„Ardeleana știi juca
Sau vreo fată săruta?”
El îmi spune: „Ba!”.
Strigătură:
Hai, feciori, jucați și voi
Cum se joacă-n sat la noi
Hora, brâul și de doi
Ca-n Banat la noi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă bucuria de a juca și de a petrece timp cu persoana iubită, celebrând tradițiile românești. Evidențiază importanța jocului și a dansului în viața comunității, precum și legătura afectivă dintre parteneri.