Boală grea îi pe pământ
Când trăiești cu om urât,
Cu urâtu-i greu și-o zi,
Dar să-l porți cât îi trăi,
Că urâtu-i tot urât
Și-oi trăi tot necăjit,
Le tragi și le pătimești,
Ți se pare că trăiești.
Dar și când iei ce-i frumos
Nu ai de el vreun folos,
Că frumosul satu-l trece
Și cu altele-și petrece,
Bate satul serile
Pe la toate porțile,
Tu-l aștepți acasă-n prag
Și tot n-ai parte de drag.
De pun dragostea s-aleagă
Ea tot de frumos se leagă,
Tu-o aștepți la tin’ să vină
Ea tot de frumos se-anină,
La tine când o veni
Ești trecut de-a mai iubi
Și tot singură rămâi
Cu dorul la căpătâi,
Și tot singură udești
Și n-ai parte să iubești.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea și dezamăgirea unei persoane care nu găsește fericirea în dragoste, fie că alege un partener urât, fie unul frumos. Frumusețea este trecătoare și aduce infidelitate, iar așteptarea dragostei se transformă în singurătate și dor.