Badea-i înalt, brăcirile-s late,
Voinicia lui mă gată,
Badea-i înalt, brăcirile-nguste,
Voinicia lui mă uscă.
Măi bade de peste râu,
Mai pune-ți dorul la brâu,
Fă cum poți și-l mai oprește
Că prea tare mă topește.
Mută-ți, bade, calea ta
De pe la fereastra mea,
Că-s nevastă cu copii
Și nu-s, bade, cum mă știi
Și-s nevastă cu bărbat
Nu mai mi-s de măritat.
Sensul versurilor
O femeie căsătorită respinge avansurile unui bărbat (bade) de care se simte atrasă, invocând statutul ei marital și responsabilitățile familiale. Ea îi cere să își îndepărteze dorința și să o uite, deoarece relația lor este imposibilă.