Bade cu cocia goală,
Ia-mă-n sat că se înseară,
Mi-i grea sapa și cârceagul
C-am îmbătrânit cu dragul,
Mi-i grea sapa și trăistuța
Că m-o-mbătrânit bădița.
Ia-mă, nană, în cocie,
Du-mă-n sat la Ilidie,
Nu mă tem că s-o-nsera,
Mă tem c-o amâneta
Și îmi stau copiii-n poartă,
Să le dau cina m-așteaptă.
Dar-ar boala-n caii tăi
Cum dai tu cu zbiciu-n ei,
Nu-i mâna să-i sângerezi,
Ui-te la min’ să mă vezi,
Lasă caii mireuț
Și mă-ntreabă de-am drăguț.
Ce mi-i drag pe lume mie:
Doi cai negri la cocie,
Cociașul tinerel
Să fug în lume cu el,
Cocia să meargă-ncet
Și caii cu capu-n piept,
S-avem vreme să vorbim,
Dragostea s-o povestim.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința unei femei de a se întoarce acasă cu bădița, amintindu-și de vremurile tinereții și de dragostea trăită. Ea își amintește cu drag de plimbările cu cocia și de visul de a evada cu un cociaș tinerel.