Când plâng tu simți,
Cu roze mă alinți,
Soarele meu tu să fii,
Doar lângă tine pot zâmbi.
Când plâng tu simți,
Cu roze mă alinți,
Soarele meu tu să fii,
Doar lângă tine pot zâmbi.
Am sufletul senin,
Lumină în priviri,
Sunt aer pentru tine,
Pe mine mă respiri.
Am să ies din casă,
Să mă plimb pe străzi,
Și de nimic nu-mi pasă,
Știu că tu mă veghezi.
Ești rază printre nori,
Ești soarele din zori,
Tu ești roua din flori;
Un înger pe pământ,
Adus de ploi și vânt,
Cum pot să fac să nu zbori?
Când plâng tu simți,
Cu roze mă alinți,
Soarele meu tu să fii,
Doar lângă tine pot zâmbi.
Când plâng tu simți,
Cu roze mă alinți,
Soarele meu tu să fii,
Doar lângă tine pot zâmbi.
Mă gândesc la tine,
Cu toată inima,
Tu mă-ndrumi spre bine,
Eu te voi urma.
Când vorbesc cu mine,
Ecoul meu ești tu,
Ești aer și lumină,
Și-mi umple sufletul.
Ești rază printre nori,
Ești soarele din zori,
Tu ești roua din flori;
Un înger pe pământ,
Adus de ploi și vânt,
Cum pot să fac să nu zbori?
Când plâng tu simți,
Cu roze mă alinți,
Soarele meu tu să fii,
Doar lângă tine pot zâmbi.
Când plâng tu simți,
Cu roze mă alinți,
Soarele meu tu să fii,
Doar lângă tine pot zâmbi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste pură și inocentă față de o persoană considerată un protector și o sursă de inspirație. Persoana iubită este văzută ca un înger, aducând lumină și fericire în viața interpretului, care se simte ghidat și protejat de aceasta.