Uite-l pe diavol cum stă acum pe prag
Spunând tuturor cum să-și trăiască viețile
Surfând pe autostrada informației
Cumpărându-i pe toți ca pe niște unelte
Timpul trece și nu ne putem întoarce.
Ce se întâmplă cu lumea azi?
Ce e cu locul pe care îl numim casă?
Nu am fost niciodată atât de mulți
Și nu am fost niciodată atât de… singuri.
Refren:
Te tot uiți printre zăbrelele gardului
Continui să vorbești, dar nu are sens
Spui că nu suntem responsabili, dar suntem, suntem
Suntem.
Facem un pas înainte și doi înapoi
Oh, Dumnezeule!
Cumpărăm mila pe socoteala băieților răi
Ne aliniem pentru marea iluzie
Nu există răspunsuri și nici întrebări
Ne aliniem pentru execuție, fără să știm de ce.
Refren:
Te tot uiți printre zăbrelele gardului
Continui să vorbești, dar nu are sens
Spui că nu suntem responsabili, dar suntem, suntem
Suntem.
Totul se învârte în jurul puterii, al mâniei controlului
Să îndoi voința, să ștergi sufletul
Ne secătuiesc până nu mai rămâne nimic
Oh, Doamne, oh, Doamne.
Ce se întâmplă cu lumea azi?
Ce e cu locul pe care îl numim casă?
Nu am fost niciodată atât de mulți
Și nu am fost niciodată atât de… singuri
Atât de singuri.
Refren:
Te tot uiți printre zăbrelele gardului
Continui să vorbești, dar nu are sens
Spui că nu suntem responsabili, dar suntem, suntem
Suntem.
Suntem, suntem, suntem
(Șoapte care se pierd)
Sensul versurilor
Piesa exprimă o îngrijorare profundă față de starea actuală a societății, subliniind manipularea, pierderea individualității și sentimentul de alienare. Refrenul accentuează ideea că, deși ne dezicem de responsabilitate, suntem cu toții părtași la ceea ce se întâmplă.