Am un pretext, că e-n context, să mă exprim azi liber
Căci m-am stresat cu-adevărat, de ce se-ntâmplă cu tine
Îmi beau cafeaua și încerc să gândesc, ce oare îmi mai lipsește
Dar n-are rost să-mi pierd timpul și știu, orice femeie greșește.
Nu sunt perfectă, nici nu vreau, nici nu pot
Nu vreau să fac frumos când știu că nu are rost
Sunt încăpățânată și îmi place așa cum sunt
Și dacă nu-ți convine eu n-am să plâng.
Nu sunt perfectă, nici nu vreau, nici nu pot
Prea multe complicații care n-au nici un rost
M-am săturat de scârbe care doar mint frumos
Și dacă nu-nțelegi înseamnă că ești un prost.
Am un pretext, că e-n context, să mă exprim azi liber
Căci m-am stresat cu-adevărat, de ce se-ntâmplă cu tine
Îmi beau cafeaua și încerc să gândesc, ce oare îmi mai lipsește
Dar n-are rost să-mi pierd timpul și știu, orice femeie greșește.
Nu sunt perfectă, nici nu vreau, nici nu pot
Nu vreau să fac frumos când știu că nu are rost
Sunt încăpățânată și îmi place așa cum sunt
Și dacă nu-ți convine eu n-am să plâng.
Nu sunt perfectă, nici nu vreau, nici nu pot
Prea multe complicații care n-au nici un rost
M-am săturat de scârbe care doar mint frumos
Și dacă nu-nțelegi înseamnă că ești un prost
Sensul versurilor
Piesa exprimă acceptarea de sine și refuzul de a se conforma așteptărilor celorlalți. Artista își asumă imperfecțiunile și își afirmă independența, respingând relațiile superficiale și oamenii care nu o înțeleg.