Știu c-o iubești, că peste tot în casa ta e mirosul ei
Te prefaci c-ai uitat, și-o îmbrățișezi privind la ea doar prin ochii mei
Te simți prea singur chiar dacă eu sunt aici și nu-ți pasă de nimeni
Eu nu plâng, nu mă plâng, chiar a început să-mi fie milă de tine.
Tu ai aromă de iarnă, tu
Tu ai aromă de iarnă, tu
Ți-e rece sufletul.
Ești lipsit de culori și totu-i negru în jurul tău și pe tine
M-ai rănit, mi-a trecut, și la trecut acum te trec și pe tine
Repeți povestea la nesfârșit, fără rost, nu te gândești că de mâine
Ca de obicei, nefericit, te vei trezi privind prin alta la mine.
Tu ai aromă de iarnă, tu
Tu ai aromă de iarnă, tu
Ți-e rece sufletul.
[Ți-e rece sufletul, n-ai sufletul. Ți-e rece sufletul, n-ai sufletul.]
[Ți-e rece sufletul, n-ai sufletul. Ți-e rece sufletul, n-ai sufletul.]
Ți-e rece sufletul. Ți-e rece sufletul
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei persoane care realizează că partenerul său încă iubește pe altcineva. Ea simte indiferența lui și vede că el trăiește într-o lume rece și lipsită de culoare, incapabil să o vadă cu adevărat pe ea.