Cum să îmi reproșezi că noaptea dorm cu el în pat
Că ești pe locul doi și nu te mai fac să te simți bărbat
Cum să te porți așa de când am devenit părinți
Când n-am vrut altceva decât să fim uniți.
Nu te mai recunosc
Azi doare tot ce-a fost
M-apasă rău tăcerea ta
Îți ferești privirea de a mea.
Nu te mai recunosc
Azi doare tot ce-a fost
M-apasă rău tăcerea ta
Îți ferești privirea de a mea
Azi nu te mai recunosc.
Cât m-ai iubit de mult și-ai vrut să fii cu mine
La bine și la rău ne-am jurat să fim, știi bine
Și uite unde ajungi când ai orgoliul mai presus de orice
Se rupe ceva și nu mai poți lipi bucăți de suflete.
Nu te mai recunosc
Azi doare tot ce-a fost
M-apasă rău tăcerea ta
Îți ferești privirea de a mea.
Nu te mai recunosc
Azi doare tot ce-a fost
M-apasă rău tăcerea ta
Îți ferești privirea de a mea
Azi nu te mai recunosc
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă față de transformarea unei persoane dragi, accentuând ruptura cauzată de orgoliu și lipsa de comunicare. Naratorul reflectă asupra promisiunilor încălcate și durerea provocată de această schimbare ireversibilă.