Mi se rupe tare inima
Nu știam că doare chiar așa.
Secunde se-adună în ore târzii
În stația în care știam c-ai să vii
Mi-a rămas doar un singur bilet.
Iau un tramvai, azi, fără tine
Mai am puțin și uit de tine
Ești singura stație la care tot vreau să mă-ntorc
Mă-ntorc, mă-ntorc.
Stau în tramvai și noaptea vine
Mai am puțin și trec de tine
Ești singura stație la care tot vreau să mă-ntorc.
Mi se pare mie sau greșesc
Nu știu cum să nu mă mai gândesc.
Te văd doar în pozele cu noi doi
Ce-a fost frumos a trecut peste noi
Stau, scriu versuri, te cânt și apoi.
Iau un tramvai, azi, fără tine
Mai am puțin și uit de tine
Ești singura stație la care tot vreau să mă-ntorc
Mă-ntorc, mă-ntorc.
Stau în tramvai și noaptea vine
Mai am puțin și trec de tine
Ești singura stație la care tot vreau să mă-ntorc.
Azi, fără tine, mi-am luat bilet spre fericire
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de pierdere și dorință după o despărțire. Protagonistul încearcă să depășească durerea, dar este constant atras înapoi de amintiri și de speranța unei împăcări. Tramvaiul devine un simbol al călătoriei sale emoționale, o încercare de a merge mai departe, dar cu gândul mereu la persoana pierdută.