Tu nu pleci niciodată de la mine
Şi nici o clipă singur nu mă laşi
/ Puterea Ta e taină ce mă ține
Din cel dintâi la cel din urmă pas /.
Nu sunt decât un abur ce se-nalță
Un fir de praf îndrăgostit de-o stea
/Dar Tu mi-ai pus în suflet o speranță
Ce nimeni Altul nu mi-o poate da/.
Au fost odată râuri de păcate
Iar sângele Şalvarii a scris : NU
/Oricâte-au fost eu vreau să uit de toate
Şi bine ştiu că vrei să uiţi şi Tu/.
Tu nu mă laşi, nici nu mă uiţi vreodată
Străbat cu Tine munţi înalţi şi lunci
/Eu n-am să văd nici moartea niciodată
Ci eu voi fi ascuns în Tine atunci/.
Sunt fericit chiar dacă vrei să sufăr
Când valuri vin şi vânturi grele bat
/Plutesc pe ape ca un fir de nufăr
Pe care Tu-l păstrezi mereu curat/.
Îţi mulţumesc că eşti cu mine-n lume
Îţi mulţumesc că mă iubeşti mereu
/Îţi mulţumesc că Tu mi-ai dat un nume
Că-n Tine sunt şi Tu eşti Dumnezeu/.
Sensul versurilor
Piesa exprimă recunoștința față de Dumnezeu pentru prezența constantă, iertare și speranța oferită. Vorbitorul se simte protejat și iubit de divinitate, găsind pace și fericire chiar și în momentele dificile.