Nu cred în bombe dezamorsate
În viață și moarte
Nu cred în indivizi destoinici
Nu cred în vorbe
Poate nici fapte
Nu cred în viață fără de moarte
Peste tot în lume… vise deșarte
E un plus în plus pentru cine poate
Îți vine să urli la miez de plină noapte
Ești rupt în coate mai ceva ca un aurolac fără carte
Și te bat la cap mai tare decât atunci când tactu te bate
Jură-te și spune-mi, nu te-am dat pe spate?
Doar peste noapte poți cere
Și îți poți umple buzunarele
Cu găuri și capace de bere
Suntem copii ale minților diabolice
Și a altor lovele
În chin și durere
Trăim și nimic nu putem cere
Nu avem dreptul la nicio părere
Suntem mereu în cădere
Și ne luăm avânt spre o nouă decădere
Vedem prostia mai mare decât legea cere
Și noi ca proștii dăm Copiere
Femei infidele, altele omogene
Te prostesc și-ți bagi p***-n ele
Nu ești decât un insistator
În aceste lumi cancerigene
Din partea mea pișă-te p-ele
Și pe alte embleme
Dorințe de faimă ce-ți provoacă migrene
Faci ce faci și mai tragi fumuri halucinogene
Supărat pe viață și pe loviturile de stat
Îmi bag p***-n ele
Și-n toate femeile despre care nu am nicio părere
Dacă te-ai simțit nu am ce-ți cere
Întreabă-te de ce-ți curg lacrimi pe sub gene
Te lupți cu tine și intri tot mai mult în belele
Mă uit la Tv, sătul de specimene
Dar totuși proaspăt și plin de plăcere!
Repet ultimele rime ce ne provoacă durere:
Moarte cere bere, lovele și durere, nicio părere în decădere
Și ca proștii dăm Copiere.
… Morții voștri de proști… nu aveți vedere?
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de deziluzie față de societate și viață. Vorbitorul critică ipocrizia, superficialitatea și ciclul vicios al decăderii, exprimând frustrare și revoltă față de starea actuală a lucrurilor.