Frunză verde, frunză deasă, dorule
Când eram micuță fată, dorule
Am trecut o punte lată, dorule
Și-am scăpat norocu-n apă, dorule.
Cu jale ochii s-o uitat, mai dorule
Până apa l-o mânat, mai dorule
Hai măicuță și diseară, dorule
Să cumperi norocul iară, dorule.
Mămucă, norocul meu, mai dorule
L-o băut boii-n pârâu, mai dorule
Ori vacile l-o păscut, mai dorule
Că eu noroc n-am avut, mai dorule.
Nu mă scoate-n drumu’ țării, dorule
Nu-mi arăta-n fața gării, dorule
Fata gării la Vișeu, mai dorule
Acolo-i norocul meu, mai dorule.
Fata gării la Vișeu, mai dorule
Acolo-i norocul meu, mai dorule.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și pierderea norocului, amintindu-și de o perioadă inocentă. Persoana caută o modalitate de a recupera norocul pierdut, dar se confruntă cu realitatea că acesta ar putea fi de nerecuperat.