Nu vorbesc doar despre Hip-Hop, vorbesc despre toți.
Denumirea de artiști nu e bună, mai degrabă hoți.
Negativele, stilul, versurile,
Dansurile, gesturile,
Toate importate din alte părți.
Mai nou nu contează cum cânți, doar cum arăți.
Am făcut acuzații, o să fiu iar atacat,
Dar grație lor acum scot rime la foc armat.
Nu vreau să fiu cel mai bun, nu vreau averi,
Doar să fiu mai bun decât eram ieri.
Sunt mulți rapperi la nivel național,
Doar că majoritatea sună la fel de banal.
Au de împărtășit experiențe,
Au de vorbit despre diferențe.
Chipurile sunt pe zonă, dar la rubrica vieții sunt plini de absențe.
Se strecoară spre boxele voastre cu multe insistențe.
Te apucă râsul,
Cuvintele parcă sunt alese din DEX,
Iar ei sunt mai blocați între 4 pereți decât rețeaua Piritex.
Aș putea să mă declar un izvor de idei,
Timbrul vocal mai acut decât al unui grup de lei.
Punch-ul meu lovește mai tare decât al lui Doroftei.
Hai să ne trezim, aici e România, nu e USA.
Nu vorbesc doar despre Hip-Hop, vorbesc despre toți.
Denumirea de artiști nu e bună, mai degrabă hoți.
Negativele, stilul, versurile,
Dansurile, gesturile,
Toate importate din alte părți.
Mai nou nu contează cum cânți, doar cum arăți.
Am făcut acuzații, o să fiu iar atacat,
Dar grație lor acum scot rime la foc armat.
Nu îi înțeleg, ori sunt proști, ori turmentați,
Scot doar melodii triste ca să fie ascultați.
Se plâng de una și de alta ca niște inapți.
Nu vă place România? Atunci emigrați!
Nu vă place muzica mea? Atunci n-o ascultați!
Nu reprezint muntele Rushmore, ci Carpați.
Le-am ascultat creațiile, cum să vă explic?
Din 15 melodii, 13 sună la fel, ce să mai zic?
O bere tuturor celor care m-au susținut,
M-am descurcat destul de bine pentru debut.
Continuați să ascultați, eu apreciez,
Fiecare părere încurajatoare, bineînțeles.
Sunt și cei care au vrut să exagereze, descurajeze,
De acum tot ce fac e pentru susținători, să îi motiveze,
Iar pe voi, mâncători de c***, să vă deranjeze.
Nu vorbesc doar despre Hip-Hop, vorbesc despre toți.
Denumirea de artiști nu e bună, mai degrabă hoți.
Negativele, stilul, versurile,
Dansurile, gesturile,
Toate importate din alte părți.
Mai nou nu contează cum cânți, doar cum arăți.
Am făcut acuzații, o să fiu iar atacat,
Dar grație lor acum scot rime la foc armat.
Stau în Medgidia, România,
Locul unde-mi zace mândria,
Însă e un oraș mic pentru concurența muzicală,
Sunt în siguranță ca atunci când aveam doar note mari la școală.
Încearcă și ei, nu-i învinuiesc,
Dar le vine ora de culcare când încep să grăiesc.
Credibilitatea excelentă, când zic nu greșesc,
Că n-o să mint pe negativ cu nimic.
Vreau să mă păstrez lucid, n-o să mă stric,
N-o să mă schimb pentru bani sau contracte,
Nu mă molesesc pentru niște fete inapte.
Stilul ăsta m-a atins prima oară prin ’97,
Nu e muzică de preludiu, ci de pus în fapte.
Vreau să avansez, nu peste noapte,
vreau să mă ridic, prin muncă și efort,
Gândesc așa fiindcă pot.
Nu vorbesc doar despre Hip-Hop, vorbesc despre toți.
Denumirea de artiști nu e bună, mai degrabă hoți.
Negativele, stilul, versurile,
Dansurile, gesturile,
Toate importate din alte părți.
Mai nou nu contează cum cânți, doar cum arăți.
Am făcut acuzații, o să fiu iar atacat,
Dar grație lor acum scot rime la foc armat.
Sensul versurilor
Piesa este o critică directă la adresa industriei muzicale românești, acuzând lipsa de originalitate și accentul pus pe aparențe în detrimentul talentului. Artistul își afirmă dorința de a rămâne autentic și de a se îmbunătăți constant, indiferent de opiniile negative.