De ți-ar spune acum cineva
Cât de mult a mai plâns inimioara mea
Chiar și luna de ți-ar spune, of, Doamne
Cât am suferit, iubirea mea.
Lacrimile-s amare, în casă stau și plâng
Sufletul mă doare, lacrimile-mi curg
Luna îmi vorbește, spune să nu plâng
Nu știu ce o să mă fac, unde am să ajung.
Acum merg pe un drum ce s-a pierdut
Și mă întreb unde oare eu am s-ajung
De-ar fi fost să ardă în urma mea
Înapoi eu nu m-aș uita.
Lacrimile-s amare, în casă stau și plâng
Sufletul mă doare, lacrimile-mi curg
Luna îmi vorbește, spune să nu plâng
Nu știu ce o să mă fac, unde am să ajung.
Lacrimile-s amare, în casă stau și plâng
Sufletul mă doare, lacrimile-mi curg
Luna îmi vorbește, spune să nu plâng
Nu știu ce o să mă fac, unde am să ajung
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de tristețe și suferință. Naratorul se simte pierdut și singur, plângând și căutând un sens într-o viață plină de durere. Luna personificată oferă un consiliu vag, dar nu reușește să aline suferința profundă.