Leagănul ei l-au umbrit
Ale Palestinei ramuri,
În Sion a strălucit
Cea Slăvită-acum de neamuri.
Crinii albi, ai Idumeii
Puşi au fost să-i înflorească,
Şi porumbul Iudeii
Cu aripa s-o păzească.
Presimţiri de soarta sfântă,
De cereasca proslăvire
A avut Fecioara blândă
Şi-a primit-o cu smerire.
Martie 1912
Sensul versurilor
Piesa descrie Fecioara Maria în contextul Palestinei și al credinței, evidențiind puritatea și smerenia ei. Versurile sugerează o presimțire a destinului ei divin și acceptarea acestuia.