Zii, ceteraș, numa’ zii
Ce zicală-a mai ieși
Ce zicală-o a mai ieși
Ca geamătul miresei
Ce zicală-o să mai iasă
Ca un geamăt de mireasă.
Mireasa-i frumoasă tare
Da’ o hibă și ea are
La mijlocu’ trupului
Are gura lupului.
Aiasta-mpunsătură
Nu-i de spinu’ din gard sură
Nici de tanduri din vergele
Că-i de șuveică de piele.
Să lase mândra să lase
Dacă stai bine de-acasă
Cu mâna te netezea
Pe bumbii de la curea.
De când o mușcat din măr
Nu mai poartă flori în păr
Florile-s cu mucegai
Ea s-o depărtat de rai
Și io m-am ținut de ea
Nu știu de l-om mai vedea
Sensul versurilor
Cântecul descrie pierderea inocenței unei mirese și consecințele acestei pierderi, sugerând o ruptură de puritate și o îndepărtare de rai. Metaforele sunt puternice, indicând o transformare dureroasă și ireversibilă.