La casa
Cu albe flori în glastră
Iubito, la fereastră
Adesea te zăresc
Tu nu știi
Și n-ai să știi vreodată
Fetița adorată
Cât de mult te iubesc
Refren 1:
La căsuța albă
Sunt atâtea flori la ferești
Dar cea mai frumoasă floare
Ce-mi apare
Tu ești.
Cât îmi ești de dragă
Știe numai inima mea
Cine să-nțeleagă dorul
Și fiorul
Din ea
Refren 2:
În zadar aștept
Cu dor în piept
Al tău răspuns
Doar să mă privești
Și să-mi zâmbești
Mi-ar fi de-ajuns
Refren 1:
La căsuța albă
Sunt atâtea flori la ferești
Dar cea mai frumoasă floare
Ce-mi apare
Tu ești.
Refren 2:
În zadar aștept
Cu dor în piept
Al tău răspuns
Doar să mă privești
Și să-mi zâmbești
Mi-ar fi de-ajuns
Refren 1:
La căsuța albă
Sunt atâtea flori la ferești
Dar cea mai frumoasă floare
Ce-mi apare
Tu ești……
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste tăcută și profundă pentru o fată care locuiește într-o casă cu flori albe. Naratorul tânjește după atenția ei și ar fi mulțumit chiar și cu o simplă privire sau zâmbet.