Cristina stă la etajul întâi,
Da’ ține regim și mănâncă doar orez și gutui!.
Angela locuiește la doi,
Stă toată ziua-n ușă și-nvârte o mie de ploi!.
Etajul trei e ocupat
De-o fată care are-un nume ciudat,
Nimeni nu știe precis cu ce se-ocupă ea;
O văd câteodată cum stă la fereastră și bea..
Apă!.
La ultimul etaj, uite-acolo stau eu,
Da’ pân-ajungi la mine, e foarte, foarte greu:
Până treci de unu,
Până treci de doi,..
Sensul versurilor
Piesa descrie într-un mod amuzant și ușor ironic viața la bloc și interacțiunile cu vecinii. Observatorul relatează despre obiceiurile și particularitățile fiecărui locatar de la diferite etaje, culminând cu propria sa locuință, greu accesibilă din cauza vecinilor.