Întâi a fost pe vreme rea,
Era noros şi vânt bătea
Şi, desigur, ploua;
(Ea va veni, ea va veni)
Asfaltul ud era lucios
Şi-n el se reflecta, frumos,
Imaginea ta.
(Ea va veni, ea va veni)
Cred c-ai aşteptat destul,
Ea va veni, ea va veni!.
A doua oară s-a-ntâmplat
Pe timp frumos, dar ce folos!
Tot în zadar..
(Ea va veni, ea va veni)
Mult mai târziu, la telefon,
Ai auzit-o, dar ce ton
Şi ce vocabular!..
(Ea va veni, ea va veni)
Cred c-ai aşteptat destul,
Ea va veni, ea va veni!.
A treia oară a venit,
Dar chiar atunci erai grăbit,
Dacă ai fi putut şti!..
(Ea va veni, ea va veni)
Acuma stai şi-aştepţi din nou
Venirea ei, ca un cadou
Pentru tine ar fi..
(Ea va veni, ea va veni)
Cred c-ai aşteptat destul,
Ea va veni, ea va veni!
Sensul versurilor
Piesa descrie aşteptarea cuiva, marcată de întârzieri şi oportunităţi ratate. Protagonistul aşteaptă constant venirea unei persoane, dar circumstanţele fac ca întâlnirea să nu aibă loc sau să nu fie fructificată.