Un fel de-a mai lungi, cea mai frumoasă zi
Ar fi dacă-am mai putea minți.
Ai da ceasul înapoi, ai fierbe două ouă moi
Mi-ai spune că-n casă, suntem doar noi.
Tăcerea te-ar ajuta, să scapi de-ntrebarea mea
Din toate-ntrebările, cea mai grea
Când seara s-ar face gri, nu te-ai mai putea stăpâni
Din baie la telefon, ai vorbi.
Cu glasul întunecat, cu aerul îmbufnat
Orice numai să mă vezi, plecat.
Și-atunci te-ntrebi mai știi, cea mai frumoasă zi?
A fost la-nceput când nu mă puteai minți.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație deteriorată, marcată de minciună și pierderea inocenței. Naratorul reflectă asupra momentelor inițiale, comparându-le cu prezentul tensionat și plin de secrete, sugerând o pierdere a fericirii inițiale.